Ma cutremur


de [BARNABAS ]
2008-09-02  |     | 

Am purtat sufletul unei minţi
pururea nliniştite!
Vai,eu la orice pas
mă puteam zeifica!
Beam intr-o noapte
cât două armate
şi îmi strigam izbânda
care nu era.

Teamă-i va fi iadului
să-mi privească
faţa buhăită de Noroc
(ochii amestecaţi cu un cer
mereu
în alt loc)

Gras ca un buzunar
de preot devotat,
trebuie să dorm
trebuie să-mi îmblânzesc
apocalipsa!
Oricum dacă mă retrag
un nimeni carismatic
îmi va duce lipsa.

Mă cutremur şi nu simt,
mă îngrop şi sufăr de dezgropăciune
mă topesc din tot talentul
şi tot aduc a tăciune!

Iertaţi-mi orice negreşeală
Iertaţi-mi arsenalul de minuni
Uite chiar mă calc în picioare
până dau de străbuni!

E ultimul timp posibil în mine.

Iertaţi-mi delirul
Iertaţi-mi şi beţia.
Înainte de a mă naşte
din Dumnezeu
am născut
poezia!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu